Mă simt aiurea! Tehnici NLP

Suntem „condamnați” încă din prima clipă a vieții noastre să cunoaștem binele și răul. Răul are în interiorul său bine, iar binele are și el o parte din rău. Fără bine și rău, nu putem cunoaște așa-zisul adevăr, pentru că mintea noastră are nevoie de un sens, de o logică. Cumva, undeva, totul trebuie să se potrivească.

Poate foarte bine să fie vorba doar de experiențe și atât, dar... nu, ar fi „prea complicat” să fie atât de simplu!

Cum te ajută NLP să îți controlezi emoțiile

Un exercițiu NLP (Programare Neuro-Lingvistică) te antrenează pentru a-ți controla stările. Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să fii atent la ceea ce simți și să dai un nume emoției respective: fericire, tristețe, milă etc.

Când spui „mă simt aiurea”, faci o afirmație generală. Mintea ta îți va amplifica sentimentul în funcție de ce înseamnă pentru tine „aiurea”. La fel, când spui „mă simt bine”, folosești un termen vag. În acest caz, apar două posibilități:

1. Te simți bine, dar nu e nimic extraordinar.

2. Acest „mă simt bine” vine la pachet cu teama de a nu pierde acea stare.

În schimb, dacă spui „sunt fericit” sau „simt fericire”, mintea ta se va concentra pe sentimentul corespunzător fericirii și îl va amplifica.

Importanța numirii exacte a emoțiilor

În concluzie, dacă numești cu exactitate ceea ce simți în mintea ta, vei putea avea control asupra stărilor tale și le vei manipula în direcțiile dorite.

Buuunnn... viața este compusă, teoretic, din bine și rău, iar fiecare îl are pe celălalt în interior. Atunci când ne concentrăm pe un anumit aspect și îi dăm un nume, putem să-l controlăm fie conștient, fie inconștient.

Percepția asupra răului: Cum influențează realitatea

Oamenii sunt obișnuiți să considere (sau să numească) lumea în care trăiesc drept „rea”. Răul a fost „activat” și începe să se manifeste sub diverse forme: trădări, minciuni, crime, violuri, nebunie etc. Când spui „rău”, identifici în jurul tău REA-litatea.

Toți oamenii știu că răul este puternic, în timp ce binele pare doar o frunză uscată, atârnând pe o creangă într-o toamnă târzie. Și, astfel, transpunem ceea ce simțim în interior în lumea exterioară, dând forță unor senzații și punându-le mai presus de orice. În acest fel, devenim practic victimele propriilor noastre percepții.